Recenzii carte

„Poveste fără sfârșit” – de Michael Ende

„Povestea fără sfârșit” semnată de Michael Ende a apărut în Germania în anul 1979 este și opera care l-a făcut faimos pe autor. A fost ecranizată de mai multe ori, prima ecranizare datând din 1984. Cartea, în limba română, în ediția editurii Art, însumează aproximativ 510 pagini şi a apărut în anul 2019.

„Poveste fără sfârșit” este o carte minunată despre magia nesfârșită a credinţei şi despre puterea imaginaţiei. „Există oameni care nu sunt niciodată în stare să ajungă în Fantázia, spuse domnul Koreander, şi mai există oameni care sunt în stare, dar rămân acolo pentru totdeauna. Şi mai există câţiva care se duc în Fantázia şi se întorc înapoi. Aşa ca tine, Bastian. Iar aceştia vindecă ambele lumi.”

Bastian Balthasar Bux sau pe scurt Bastian, este personajul principal, un băiețel orfan de mamă, care era batjocorit de colegi și a cărui mare pasiune erau poveștile și ființele fantastice din acestea. Primul cadru pe care opera ni-l prezintă este cu băiețelul care intră grăbit într-un anticariat, fugind de colegi săi. În anticariat descoperă o carte cu o copertă ciudată, deosebită ca aspect, misterioasă, care are pe copertă doi șerpi care își mușcau coada unul altuia, un simbol care ne este mai apoi explicat și care se intitula „Povestea fără sfârșit”. Bastian se ascunde în podul școlii, dorindu-și să dispară de tot din această lume, începe să citească din noua sa carte.

Cartea prezintă al doilea fir narativ, acesta fiind scris cu o altă culoare, spunând povestea regatului Fantázia, regat magic, care se afla sub comanda Crăiesei Copilă și care avea o mare problemă: petic după petic, regiune cu regiune, ființă cu ființă, acesta începea să dispară, se transforma într-un nimic care nici nu poate fi descris, toate fiind cauzate de o boală necunoscută care a lovit-o pe Crăiasă și pentru care 499 de doctori nu au găsit leac. O oarecare idee de cum ar putea fi salvată aceasta și odată cu ea, tot tărâmul vine de la al 500-lea, venit dintr-un tărâm îndepărtat, un centaur, care primește sarcină de la Crăiasă, să meargă în tărâmul mlaștimilor și să-i ofere lui Atreiu, colierul cu doi șerpi care îi oferea puterea de a acționa în numele acesteia. Misiunea cu adevărat grea este cea a lui Atreiu, căruia îi trebuie un curaj enorm pentru a găsi o persoană din afara lumii Fantázia și pe care va trebuii să o aducă acolo pentru a o renumi pe Crăiasă.

Citind, Bastian descoperă tot mai mult că el este cel care va trebuii să intervină pentru a salva ţărâmul care nu este doar o poveste, tărâmul din care ființele care dispar ajung în lumea reală transformate în minciuni și în griji care îngreunează viața noastră.  Aflăm, de asemenea, că doar ființele fără speranță pot dispărea și pot face, ajunse în lumea noastră, ca oamenii să nu mai creadă în fantezie.

Bastian dă dovadă de un curaj incredibil, depășind cu bine obstacolele și alegându-i noul nume Crăiesei Copilă: Puișorul Lunii, în esență salvând ambele lumi.

Pe parcursul cărţii, Bastian este descris destul de vag ca aparenţe, naratorul ne dă câteva caracteristici: palid și plinuț, un băiețel normal în jurul vârstei de 10-12 ani, căruia nu îi plăceau atât de mult sporturile. Caracteristicile sale morale sunt date pe de o parte direct, de către băiețel, dar și indirect de către narator. Aflăm despre Bastian că este un mare visător, pasionat de lumi imaginare, cu o imaginație prea bogată care îi crează probleme la școală, este nepăsător în privința învățatului și are anumite dificultăţi. Este extrem de curios, curiozitate care îl ajută să devină salvatorul întregului regat Fantázia. Curajul de care dă dovadă, riscurile pe care şi le asumă în momentul în care intră in Fantázia cu scopul de a salva două lumi care se degradau încet încet, una din cauza celeilalte, consider că este caracteristica care îl defineşte pe Bastian cel mai bine.

Aflăm însă pe pacursul cărţii că Bastian dă dovadă și de lăcomie în momentul în care află că toate dorințele sale pot fi îndeplinite cu un simplu talisman. El alege să-și piardă amintire cu amintire, pentru prețul unor lucruri care nu îi erau necesare, începe să se piardă pe sine, cu fiecare dorință nouă, pierzând o amintire din lumea umană, uitându-și chiar și numele propiu.

Adevărata încercare pe care Bastian e nevoit să o depășească nu este doar pătrunderea în Fantázia și salvarea ei, ci descoperirea modalităţii prin care se poate întoarce în lumea reală dintr-un ţărâm fără hotare. Cu ajutorul unor ființe bune, reușește să ajungă înapoi în lumea sa, și să-și îndeplinească cea mai mre dorință: de a iubi și a fi iubit. Am admirat la Bastian faptul că dă dovadă de mărinimie, îşi ajută tatăl să scape de melancolia morții mamei sale, melancolie care l-a făcut pe tată să-și neglijeze copilul.

Bastian este un copil trist care își găsește refugiul în imaginația sa și care inițial voia să dispară cu totul. În opinia mea, Bastian este un personaj memorabil, curajos și mărinimos, dar cu defectele sale, care prin credință reușește să salveze două lumi: a sa și a imaginației.

Cartea se încadrează în genul fantastic și în categoria de cărți Middle-grade, pentru elevi de gimnaziu, însă care vorbește despre esența vieții, într-un mod extrem de frumos și putem spune actual, chiar daca cartea a fost scrisă cu 43 de ani în urmă.

Mi-a plăcut destul de mult, stilul autorului, ne introduce în lumea fantasticului foarte frumos, prezentând însă o mulțime de personaje, bine descrise. Ideea celor doua fire narative care se împletesc și se contopesc încet, dar sigur mi se pare una care în cazul acestei opere a fost foarte bine realizată și doresc să vizionez și ecranizarea pentru a vedea cum au fost prezentate personajele.

Titlu carte: „Poveste fără sfârșit”

autor Michael Ende

Ed. Arthur

Colectia: Arthur Gold

Anul aparitiei:    2019

Nr. pagini:           520 pagini

Tip coperta:        cartonata

Categoria: Carte pentru copii, Povesti, Fantasy